Copiii trebuie lasati sa aleaga! Nu e vorba de alegere intre placinta cu mere si strudelul cu mere, pregatite si impachetate cu multa grija, ci de lucuri total opuse si daca e posibil, cu o amprenta cat mai mica din partea parintilor.La o prima vedere, sunt convins ca multi parinti vor exclama: “Cum sa-l las sa faca singur ? Saracutul nu poate nici sa se incheie la camasa! E prea mic. Daca se loveste … Sunt atatia oameni rai si atatea primejdii in jur …”. Foarte multi parinti se confrunta cu problema “cordonului ombilical”. Inconstienti, isi tin copiii aproape, ingrijorati ca li se poate intampla ceva … Ei bine, daca aprofundam fenomenul, aparent banal, vom descoperi ca in acest control minor si inconstient sta dezvoltarea copilului si implinirea sa ca adult.Intamplarea a facut sa traiesc multi ani alaturi de oameni ai caror parinti au fost extrem de posesivi. Vesnic introvertiti, fara pareri personale, cu teama de tot ce e nou. Sunt o “pacoste” fara voia lor. Greu poti construi ceva alaturi de ei.Sunt convins ca multe femei au intalnit barbatul visurilor lor, care nu iesea din cuvantul mamicii. Era absolut esential ca mamica sa-si dea acordul in privinta a tot ce inseamna casnic. Recunoasteti ? Cunosc un cuplu care isi tin copilul inchis in casa. Nu are voie sa se joace cu nimeni, pentru ca se imbolnaveste. Vad primejdii la tot pasul. Lipsita de afectivitate din partea barbatului, ea si-a directionat dragostea catre copil, transformand-o in posesivitate. Intr-o zi, baietelul mi-a spus cu lacrimi in ochi: “Nimic nu fac bine! Intotdeauna ma cearta! Abia astept sa plec de acasa!”.