Presa.ro - Stiri si presa din judetul Timis

Camera Deputaţilor Colegiul 1 deputaţi Timişoara1. Radu Lambrino 6973 voturi - 33,80%2. Horia Cristian PNL 4779 voturi - 23,16%3. Petru Andea PSD+PC 4611 voturi - 22,35%Colegiul 2 deputaţi Timişoara1. Ştefan Drăgulescu PDL 7696 voturi - 38,54%2. Dumitru Ţucu PSD+PC 4497 voturi - 22,54%3. Longin Popescu PNL 3156 voturi - 15,80%Colegiul 3 deputaţi Timişoara1. Marius Dugulescu PDL 7472 voturi - 38,60%2. Maria Grapini PSD+PC 4411 voturi - 22,78%3. Anton Anton PNL 3638 voturi - 18,79%Colegiul 4 deputaţi Timişoara1. Gheorghe Nodiţi PDL 7018 voturi - 38,28%2. Maria Barna PSD+PC 4237 voturi - 23,11%3. Dan Bara PNL 3204 voturi - 17,48%Colegiul 5 deputaţi Timiş1. Alin Popoviciu PDL 8925 voturi - 54,26%2. Iosif Oncu PSD+PC 3583 voturi - 21,78%3. Ioan Romosan PNL 1102 voturi - 6,70%Colegiul 6 deputaţi Timiş1. Valeriu Tabără PDL 8256 voturi - 47,85%2. Ciceronis Cumpănăşoiu PSD+PC 5092 voturi - 29,51%3. Flavius Nicoară PNL 1852 voturi - 10,37%Colegiul 7 deputaţi Timiş1. Martinescu PDL 7175 voturi - 38,28%2. Sorin Stragea PSD+PC 6841 voturi - 36,50%3. Daniela Varga PNL 2434 voturi - 12,98%La colegiul 8 deputaţi Timiş 1. Nelu Balaş PDL 6576 -43,9%2. Eugen Dogariu PSD+PC 4203 -28,06%3. Kaba Gabor UDMR 1638 -10,93%Colegiul 9 deputaţi Timiş1. Dorel Covaci PSD+PC 8667 voturi - 42,00%2. Tiberiu Lelescu PDL 6669 voturi - 32,60%3. Ioan Patrichi PNL 2765 voturi - 13,54%Colegiul 10 deputaţi Timiş1. Gheorghe Ciobanu PDL 9054 voturi - 48,91%2. Marcel Miclău PSD+PC 4474 voturi - 24,79%3. Dan Sarmeş PNL 2126 voturi - 11,48%SENATColegiul 1 Senat Timişoara1. Gheorghe David PDL 15844 voturi - 39,24%2. Florin Bărsăşteanu PSD+PC 9758 voturi - 24,17%3. Radu Dimeca PNL 8042 voturi - 19,92%Colegiul 2 Senat Timişoara1. Viorel Oancea PDL 13555 voturi - 35,81%2. Nicolae Robu PNL 10968 voturi - 29,02%3. Ştefan Glavan PSD+PC 7772 voturi - 20,30%La colegiul 3 Senat Timiş1. Dorel Borza PDL 25786 voturi -51,62%2. Viorel Matei PSD+PC 12971 voturi -25,97%3. Viorel Coifan PNL 5288 voturi -10,58%Colegiul 4 Senat Timiş1. Ilie Sârbu PSD+PC 22233 voturi - 39,40%2. Cornelia Corescu PDL 20263 voturi - 35,91%3. Ioan Ambruş PNL 8194 voturi - 14,52% Emoţiile, însă, abia acum încept. Doar doi candidaţi au reuşit să-şi asigure fotoliile de parlamentari din prima zi, obţinând peste 50 la sută din voturile din colegiile unde s-au înscris în cursa pentru Parlament. Norocoşii sunt Alin Popoviciu (PDL), care a adunat 8925 voturi, adică a întrunit 54,26% din opţiunile alegătorilor din Colegiul 5 Sânnicolau Mare, şi Dorel Borza, care a strâns 25783 voturi în colegiul său, adică 51,62% din opţiunile alegătorilor, devenind senator de Timiş. Ceilalţi urmează să intre în procedura redistribuirii, urmând să meargă în Parlamentul României cei care au cele mai multe voturi adunate şi în funcţie de scorul la nivel naţional al partidului din care fac parte.  OFELIA HERGHELEGIU

Trebuie să ai curaj şi să-ţi asumi o doză maximă de risc, principalul adversar fiind vremea de noiembrie, ca să organizezi acum o expoziţie la cort. Acest lucru l-a făcut dna Roxana Bonchiş-Ioana cu firma sa Star Expo Timişoara, Târgul cadourilor de iarnă fiind manifestarea pe care a inaugurat-o, sâmbătă, pentru timişoreni şi care rămâne deschisă în total opt zile.Oferta din pavilionul expoziţional de la Timco (Zona Circumvalaţiunii, vizavi de Kaufland) este una potrivită pentru patru sărbători: cadouri de Sfântul Andrei, de Ziua Naţională a României, de Moş Nicolae şi mai ales de Moş Crăciun. Din diversitatea şi multitudinea de articole (mii de articole) cei care vor să facă un dar celor dragi pot alege după gusturi şi buzunar. Standurile celor peste 80 de firme le fac sugestii din plin şi cu ochiul către preţurile prezentate ca fiind "de producător".Atmosfera de sărbători este anunţată de sunetul colindelor, iar vinul fiert şi produsele bucătăriei româneşti întregesc specificul acestui târg, din care nu lipsesc produsele de îmbrăcăminte, încălţăminte, marochinărie, cosmeticele şi, bineînţeles, ornamentele fără de care Sărbătorile de Iarnă nu au nici un farmec. Zilele libere, mai multe una după-alta, dar şi promenada la votare de ieri au putut fi un motiv serios şi de cumpărături pentru alegătorii din zonă. Dacă timişorenii n-au ajuns la deschidere la Târgul cadourilor de iarnă, o mai pot face toată săptămâna, până sâmbătă, inclusiv, expoziţia fiind deschisă, zilnic, între orele 10-20.MARCEL SĂMÂNŢĂFoto C. RACZ

Există popoare care şi-au ales ca Zi Naţională data unei strălucite victorii în lupta pentru eliberare, pe cea a aşezării pe tron a dinastiei domnitoare sau pe cea a declanşării unei revoluţii înnoitoare - iar sărbătorirea lor, acum, în contextul general-european, reprezintă aportul de valori pe care naţiunile respective îl aduc la făurirea identităţii acestei structuri fără precedent în istoria continentului nostru, suprastatul-civilizaţie Uniunea Europeană. Sărbătorind 1 Decembrie ca Zi Naţională, naţiunea română a ales să se reprezinte în comunitatea europeană ca promotoare a fraternităţii şi nonviolenţei, a dorinţei de a trăi împreună, în respect reciproc şi spre binele tuturor. Unirea, cea deja realizată şi cea care aşteaptă încă "sosirea vremii", are şi pentru Europa, ca şi pentru România însăşi, valoarea reîntregirii: adică a aducerii laolaltă a celor care au fost şi au dreptul să fie împreună, dar pe care vitregiile istoriei i-au separat vremelnic. Împreună pentru noi, dar nu împotriva altora - iată mesajul pe care, la fiecare 1 Decembrie, românii îl adresează unui continent pe cale să-şi desăvârşească propria reunificare.Ziua Naţională a românilor de pretutindeni - împlinirea a nouă decenii de la înfăptuirea, la 1 Decembrie 1918, a Marii Uniri - are, acum, la distanţă de aproape un veac de la dramaticele evenimente care au permis reîntregirea naţională a României, un plus de semnificaţie, legat de locul şi misiunea pe care ţara noastră le are în cadrul Europei Unite. Aşa cum o cunoaştem astăzi, Europa a luat naştere din prefacerile Primului Război Mondial - o conflagraţie care a pus capăt unei aşezări strâmbe a lumii, dominată de imperialism, pentru a face loc adevăraţilor actori colectivi ai istoriei: naţiunile.Pe câmpurile de luptă care au însângerat, între 1914 şi 1919, continentul, s-au confruntat nu doar armate, ci şi utopiile (despre dreptul divin de a-i domina pe alţii sau despre patrii fictive, înzestrate cu misiuni milenariste) cu realitatea unor popoare dornice, deopotrivă, să-şi adjudece binefacerile progresului, îmblânzind inechităţile moştenite, şi să-şi afirme identitatea. Mai ales în jumătatea răsăriteană a continentului, prăbuşirea Imperiilor Austro-Ungar şi ţarist a permis naţiunilor regiunii să-şi construiască structurile de stat şi civilizaţie care să le asigure dezvoltarea - cele întemeiate încă de atunci pe criteriile naţionale şi democratice, dovedindu-şi viabilitatea şi după traversarea celei mai negre pagini de istorie europeană, Al Doilea Război Mondial. Faptul că cel mai important document internaţional care a stipulat aceste criterii - Declaraţia în 14 puncte a preşedintelui american Woodrow Wilson - relua, sintetic, revendicările pe care, cu o generaţie mai devreme, le formulaseră românii transilvăneni în Memorandum-ul lor, avea să constituie, în acel dramatic dar epocal an 1918, confirmarea cea mai strălucită a justeţii cauzei româneşti: unirea tuturor celor de-o seamă într-un acelaşi organism socio-politic. Cu acest simbol, întruchipat de Alba Iulia lui 1 Decembrie 1918, România va înfrunta în următoarele trei generaţii (o va face, indubitabil, şi pe mai departe), atât provocarea pozitivă a modernizării, cât şi pe cea negativă, a confruntării cu forţele totalitarismelor născute din revanşardismul trecutului - fascismul nazist şi bolşevismul comunist - călindu-se şi revenind, aproape întreagă şi cu satisfacţia că şi-a adus contribuţia la prăbuşirea celui de pe urmă (să sperăm) imperialism cunoscut de Europa, cel sovietic, într-o Uniune Europeană a naţiunilor şi democraţiei, care exprimă, la rându-i, la scara civilizatorie a întregului continent, acelaşi ideal al unităţii care a dus la apariţia României Mari.Încă de la începuturile reîntemeierii sale ca stat modern, România s-a dovedit a fi un câştig de prim rang pentru Europa. Făuritoare de mari valori spirituale şi materiale, ataşată propriei sale moşteniri, în aceeaşi măsură în care s-a deschis pentru culturile celorlalţi, garant al securităţii colective şi cu un profund respect faţă de dreptul internaţional, chiar şi în cele mai crâncene încercări prin care i-a fost dat să treacă, inventivă fără a sfida şi conservatoare fără a inhiba, naţiunea română şi-a probat vocaţia europeană şi în cele două decenii de pace dintre conflagraţiile mondiale, promovând proiecte de anvergură, care au prefigurat actuala organizare a lumii, precum Liga Naţiunilor sau definiţia agresiunii. Era de aşteptat ca un stat, capabil să-şi apere cetăţenii şi aliaţii prin mijloace pacifice, să devină o ţintă a celor mai gregare forţe revanşarde, prin structura lor partizane ale violenţei şi antiumanismului: dezmembrarea României, în tragicul an 1940, n-a urmărit doar îngenuncherea unei naţiuni prin jaful de teritorii şi valori, ci în primul rând demontarea complexului, dar încă fragilului sistem de garanţii ale ordinii de drept internaţionale, la care elitele româneşti contribuiseră decisiv şi a cărui cădere a aruncat în teroare, pentru două generaţii, cea mai mare parte a continentului. Doar atunci când i s-au sfârtecat graniţele, România n-a mai fost în stare să-şi apere cetăţenii, indiferent de originea şi credinţa lor; dar şi atunci, a acţionat în temeiul valorilor sale până în ultimul ceas şi chiar şi după, precum în cazul ajutorului dat polonezilor sau, mai târziu, Cehoslovaciei.Reîntoarsă în marea familie a democraţiilor europene, prin propriul său efort şi cu mult mai puţin sprijin din afară decât cel de care au beneficiat, spre exemplu, vecinii săi, România şi-a reluat hotărât vocaţia de constructor al unei ordini mondiale, întemeiată pe drept şi valori umane (atitudine care i-a fost recunoscută fie şi prin gesturi simbolice de genul acordării statutului de membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, imediat după reinstaurarea democraţiei interne, ori pe cel al primei preşedinţii executive a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa), dovedind, cum foarte puţine alte naţiuni au demonstrat, că este gata să respecte legile internaţionale chiar şi atunci când, prin încălcarea lor, şi-ar fi atins uşor interese strategice - cum a fost cazul conflictului transnistrean ori al celui vest-balcanic. Desigur, în această atitudine românească se reflectă înţelepciunea acumulată în milenii de istorie zbuciumată - mai devreme ori mai târziu, ceea ce este construit pe fundamente strâmbe se năruie - dar şi credinţa, uneori utopică, în puterea exemplului. O credinţă căreia, să nu uităm, i s-au jertfit şi artizanii atât de cavalerescului act al Marii Uniri de la 1918, prea mulţi dintre aceştia găsindu-şi nedreptul sfârşit în patria pe care au clădit-o şi care, o vreme, a căzut sub asuprirea duşmanilor României reîntregite. Care, deloc surprinzător, erau/sunt şi duşmanii Europei.LAURENŢIU NISTORESCU

Farmaciile timişene sunt, în aceste zile, în forfotă mare, bolnavii întâmpinând dificultăţi pentru a-şi procura medicamentele. Pacienţii cu diabet, boli cardiovasculare sau respiratorii sunt cei mai afectaţi. Oamenii se plimbă cu reţetele de la o unitate la alta, iar în final ajung la medic, pentru a li se prescrie alt tratament.Farmaciştii susţin că numeroase produse de import lipsesc din rafturi. Medicamentele fabricate în ţară există însă la discreţie. Sănătatea timişenilor se tratează, în această perioadă, aproape exclusiv cu produse farmaceutice româneşti."Înregistrăm fluctuaţii în aprovizionarea cu produse străine. Cantităţile şi tipul acestora oscilează. Ne lipsesc multe medicamente prescrise în diabet, boli cardiovasculare şi afecţiuni respiratorii. Nu pot preciza exact care este cauza - fie importatorii aduc cantităţi insuficiente la produsele la care au înregistrat pierderi, fie sunt în imposibilitatea de a achiziţiona anumite medicamente pentru care plata se face pe loc sau în avans. Nu putem să ştim când se va rezolva această problemă", a declarat Ana Miclea-Pelineagră, preşedintele Colegiului Farmaciştilor Timiş, în timp ce angajaţii din acest sector îndrumă pacienţii de la o unitate la alta pentru a-şi achiziţiona medicamentele prescrise de medic.În multe situaţii, oamenii ajung din nou la doctor pentru a li se rescrie reţeta cu produse fabricate în ţară, pe care le pot procura din orice farmacie. DANA ISTRAT

Pe uliţele şerpuite din Jupâneşti mergeau, în urmă cu peste o jumătate de secol, zeci de olari. Meşteşugarii lăsau moştenire fiilor, pe lângă averea pe care o strângeau, mai puţină ori mai multă, tainele roţii olarului şi ale cuptorului din care, pe vremea aceea, vasele ieşeau cu miile în fiecare an. Şi ei le învăţaseră, la rândul lor, de la părinţi, într-o linie descrescătoare ce duce înapoi la stămoşii geto-daci, primii oameni de pe meleagurile noastre care au transformat banalul lut în nobila ceramică. Domnul Trandafir nu are eleviTrandafir Velcu are 80 de ani împliniţi. Peste pantaloni are un şorţ negru cu flori albastre, pentru că taie la circular lemnele de foc în bucăţi numai bune de hrănit soba, la iarnă. Şorţul nu funcţionează extraordinar, olarul e plin de aşchii care i s-au agăţat în haine, în păr şi pe bască. Cuptorul i-a rămas rece din primăvară. De 50 de ani încoace, de când a fost construit, focul a ars vasele de lut din ce în ce mai rar. „Înainte făceam şi câte 4.000 de bucăţi pe an. Acum, am făcut două cuptoare în martie. Am avut cam 400 de bucăţi”, spune Trandafir Velcu, care înainte să ajungă la adolescenţă începea să deprindă meşteşugul de la tatăl său. Pe la majorat, se numea deja olar. În momentul de faţă, un vas se învârteşte pe roată, între mâinile lui, cam 20 de minute. Apoi stă în soare o zi - două, în funcţie de mărime, şi vreo cinci ore în cuptor, până să devină ceramică. Oalele care nu ies cu defecte, sunt numai bune de vândut. Iar problema acum începe. Cine le cumpără şi câte sunt destule pentru acoperirea cerinţei? „Numai vara mai vindem câte ceva. Înainte din asta trăiam, era nevoie să înveţi meseria. Vânzarea nu mai merge, nu te mai poţi baza pe asta”, spune Trandafir care, deşi ar putea face din aproape oricine olar, nu are ucenici. Românul şi-a pierdut din gusturiMeşteşugarii din sat au văzut şi zile mai bune. Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, în comună erau aproape 50 de olari şi destui elevi dornici să înveţe. Carele pline cu oale şi ulcele mergeau la târguri şi se transformau în grâu, cartofi, carne sau în ce mai aveau oamenii de dat la troc. Gheorghe Mestecăneanu, un alt vechi meşteşugar din Jupâneşti, trecut şi el de 80 de ani, îşi aminteşte cum, în tinereţea sa, un văr de-al tatălui s-a întors de la Arad cu tehnica smălţuirii vaselor. „De la el a învăţat tata, iar de la tata am învăţat eu. Oale simple făceau toţi, dar alea smălţuite, fiind mai frumoase, aveau mare căutare. Mai ales blidele. Oricum era altceva atunci, era o concurenţă”, spune, cu regret, bătrânul Mestecăneanu. Supărat că românii şi-au pierdut gustul, olarul nu priveşte cu ochi buni plasticul care i-a înecat piaţa. Încă insistă ca soţia să-i facă mâncare tot în vasele ceramice şi ştie perfect de ce. În toate amintirile meşteşugarului, sinteticul are o rezonanţă negativă. „Mâncarea nu mai are gust cu toate plasticurile astea. Orice se face şi se păstrează în oalele de lut e mult mai bun, şi mai ales sarmalele”, explică Gheorghe Mestecăneanu. Ajunge o măciucă la un car cu oaleLa Jupâneşti, copiii au un cerc de meşteşuguri tradiţionale. Elevii din sat îl frecventează în joacă. Îşi murdăresc mâinile cu lut şi modelează. Sunt mici, iar peste câţiva ani probabil că nici unul dintre ei nu-şi va imagina măcar că ar putea să-şi câştige traiul dintr-o astfel de meserie, care bate la poarta uitării. Pe străzile şerpuite ale satului mai calcă doar trei olari. Cel mai tânăr dintre ei, Marin Barbos, este trecut de 50 de ani, iar din spate nu pare să mai vină cineva. Loviturile, pe care meşteşugurile româneşti s-au obişnuit să le primească de-a lungul timpului, au fost grele şi au lăsat tradiţia în agonie. Şi, spre deosebire de recipientele din plastic, ulcelele nu prea merg de multe ori la apă.CĂTĂLIN RADU

Ieri, la Curtea de Apel Timişoara, a avut loc vernisajul expoziţiei fotografice intitulate sugestiv "Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului - Mãrturiile lumii ”. Peste 30 de lucrãri, realizate de renumiþi foto-jurnalişti, vor putea fi vizionate de publicul larg, pânã în 24 noiembrie, de luni pânã vineri, între orele 8 - 15, la etajul II al Palatului Dicasterial. Manifestarea este dedicatã aniversãrii a 60 de ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Ideea, aparţinând Ministerului Afacerilor Externe al Franþei, ar fi fost nemaipomenitã într-o altã ţarã. Dar sã vorbeşti despre egalitatea în drepturi într-o justiţie... strâmbã cum este a noastrã pare ca nuca-n perete. Pãcat de fotografii, pentru cã sunt excepţionale. GIANINA ŞUMANDAN

”Dicţionarul român-francez pentru profesiunile modei şi industriilor conexe” a fost lansat, ieri, la Centrul Cultural Francez din Timişoara. Dicţionarul, realizat de profesoarele Daniela Popa şi Elena Tâmpău, a fost creat pe baza colaborării dintre elevii din România şi cei din Franţa.În urma acestui schimb de experienţă, elevii din Franţa au putut beneficia şi de plăcerea unor călătorii; cei din Timişoara, în schimb, nu au reuşit să obţină niciodată fonduri pentru a se deplasa la liceele de profil din patria modei. Cu toate acestea, colaborarea a avut ca rezultat un dicţionar care, pentru moment, va fi folosit de elevii români şi francezi şi care conţine date tehnice despre creaţii vestimentare, estetică şi coafură. Dicţionarul are şi scopul dezvoltării vocabularului elevilor români într-o limbă străină. Pentru că a fost vorba de modă, elevi ai Colegiului Tehnic Timişoara au prezentat o paradă cu parfum de epocă, propusă de creatoarea Marioara Popa Popescu. (A.T.)

Completul de judecată al Judecătoriei Timişoara a comunicat, astăzi, părţilor din dosarul "Ferrari", în şedinţă publică, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind strămutarea cauzei la instanţa craioveană. Ceea ce trebuia să fie o simplă procedură juridică s-a transformat, însă, într-o situaţie de suspans. Aceasta, întrucât Florin Kovacs, avocatul mamei tânărului ucis de Adrian Cocoana, a cerut recuzarea instanţei, respectiv, a judecătoarei Diana Buşcă, cea care a prezidat şedinţa. Judecătoarea a fost cea care s-a pronunţat, anterior, asupra temeiniciei menţinerii stării de arest a inculpatului şi care, în acelaşi timp, a admis cererea sa de liberare sub cauţiune. Acesta a fost motivul pentru care avocatul părţii vătămate a recuzat instanţa. Şedinţa a fost suspendată câteva ore, pentru ca un alt complet de judecată să poată soluţiona cererea de recuzare. Cum era de aşteptat, aceasta a fost respinsă. "Recuzarea este o formă de protest pentru soluţiile anterioare", a declarat Florin Kovacs. Acesta este de părere că strămutarea cauzei la Craiova este doar un pretext pentru ca Adrian Cocoană să poată fi judecat în stare de libertate. "Miza acestei strămutări este starea de arest", a explicat avocatul Kovacs. Surse din anturajul părţii vătămate sunt convinse că la instanţa craioveană se pot aranja multe lucruri cu ajutorul banilor, iar avocaţii lui Cocoană vor face tot posibilul pentru a-şi scoate clientul din spatele gratiilor. Florin Kovacs a declarat, însă, că strămutarea dosarului într-o altă localitate nu va uşura situaţia lui Cocoană, fiind hotărât să-i ceară despăgubiri în valoare de un milion de euro. Dosarul va ajunge, zilele acestea, la Craiova, cazul urmând a fi preluat de un procuror de acolo. Adrian Cocoană va rămâne în arest încă două săptămâni, chiar dacă va fi mutat la un alt penitenciar, până la expirarea mandatului de prelungire a stării de arest. Aceasta poate fi prelungită încă 29 de zile, însă depinde de magistraţii craioveni dacă o vor menţine sau nu. Tot la înfăţişarea de astăzi, instanţa a luat act de constituirea taximetristului angrenat în accident ca parte vătămată. Avocata acestuia a declarat că va solicita daune morale (cel puţin o sută de milioane de lei vechi) pentru prejudiciul suferit de taximetrist, respectiv, pentru lipsirea acestuia de folosinţa maşinii cu care efectua servicii de taximetrie, autoturismul fiind în reparaţii, precum şi restituirea cheltuielilor ocazionate de aceste reparaţii. În semn de solidaritate cu colegul lor, câţiva taximetrişti timişoreni au înconjurat, astăzi, Palatul Dicasterial, claxonând în semn de protest, susţineau ei, faţă de încercarea apărătorilor lui Adrian Cocoană de a-i pune în cârcă taximetristului o parte din vină.

Magazinele din mall au dezamăgit clienţii, aşa cum se întâmplă în fiecare an, când se anunţă mari reduceri de preţ. ”Sexy în the City” (noaptea marilor reduceri, de până la 75 la sută) a fost un mare fâs.